BANCA, com. în jud. Vaslui; 5.296 loc. (1991). Stație de c.f. Reșed. com. este satul Gara Banca. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
Sursa: DE
BANCA DE REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE (Banque de règlements internationaux/ Bank of International Settlements; B.R.I.), instituție financiară internațională cu competență limitată, cu sediul la Basel (Elveția ), creată în 1930 în scopul facilitării cooperării între băncile centrale și și a reglementărilor operațiunilor financiare a 29 de țări. Agent al O.C.D.E. și C.E.C.O. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
Sursa: DE
BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII (Banque Européene d’investissement/ European Investment Bank; B.E.I.), instituție bancară a Comunității Economice Europene, cu sediul la Luxemburg, înființată în 1958, pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare a țărilor membre, precum și a altor țări. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
Sursa: DE
BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE (B.E.R.D.), instituție financiară interguvernamentală la care participă 39 de state, creată în 1991, la Londra, în scopul efectuării de operațiuni de credit pentru țările Europei Centrale și de Est. Este condusă de un consiliu al guvernatorilor, format din reprezentanții țărilor membre. Are un capital inițial de 10 miliarde ECU (12 miliarde dolari). (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
Sursa: DE
BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE (B.I.R.D.; în engl. International Bank for Reconstruction and Development), instituție bancară internațională guvernamentală, cu sediul la Washington, creată în 1945 (își începe activitatea în 1946), în scopul acordării de împrumuturi pentru finanțarea unor proiecte economice, precum și al asistenței tehnice necesare. Instituție specializată a O.N.U. din 1947, B.I.R.D. are 150 membri (1990), printre care și România (din 1972). (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
Sursa: DE
BANCA MONDIALĂ (Banque Mondiale / World Bank), ansamblu de trei instituții bancare, specializate ale O.N.U., care acordă asistență tehnică și financiară țărilor în curs de dezvoltare: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Asociația Internațională pentru Dezvoltare, Societatea Financiară Internațională. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
Sursa: DE
BÁNCĂ1, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ♢ Expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaților = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzați. Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaților care apără pe acuzați. ♦ Scaun, de obicei cu pupitru în față, pentru școlari. ♢ Loc. adv. (De) pe băncile școlii = (de) la școală, din (sau în) timpul petrecut în școală. ♢ Expr. A sta (sau a rămâne) în banca sa = a rămâne la locul său, a sta pasiv față de orice inițiativă, a fi docil. – Din fr. banc.
Sursa: DEX '98
BÁNCĂ2, bănci, s.f. 1. Intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească). ♦ Bancă de organe = serviciu medical care dispune de sânge pentru transfuzii, de cornee pentru transplantări etc. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui spre a plăti câștigurile celorlalți jucători. ♢ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.
Sursa: DEX '98
BÁNCĂ s. 1. (prin Ban.) scămnie. (Stă pe ~, la poartă.) 2. v. pupitru.
Sursa: Sinonime
BÁNCĂ s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. bancă de date v. bancă de informații; bancă de informații = bancă de date. 3. (rar) șuetă. (~ la unele jocuri de cărți.)
Sursa: Sinonime
BÁNCĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.
Sursa: Sinonime
báncă (scaun lung, întreprindere financiară) s. f., g.-d. art. băncii; pl. bănci
Sursa: Dicționar ortografic
BÁNCĂ1 bănci f. 1) Scaun lung (cu sau fără spetează) pentru mai multe persoane. ~ de lemn. 2) Scaun cu pupitru în față pentru școlari. ♢ De pe băncile școlii din anii de școală. [G.-D. băncii] /<fr. banc
Sursa: NODEX
BÁNC//Ă2 bănci f. 1) Instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit. ~ agricolă. 2) Clădire unde se află această instituție. ~a națională se află în centrul orașului. 3): ~ de date ansamblu de date dintr-un anumit domeniu, organizate în scopul optimizării folosirii lor. [G.-D. băncii] /<fr. banque, it. banca
Sursa: NODEX
báncă (bắnci), s.f. – 1. Scaun lung. – 2. Întreprindere financiară care efectuează operații de plată și credit. – 3. (La unele jocuri de cărți) Sumă din care bancherul plătește cîștigurile celorlalți jucători. – 4. (Înv.) Bilet de bancă. – 5. (Înv.) În arg., hîrtie de o sută de lei. – Var. banc, s.n. (bancă la jocuri de cărți; glumă, brașoavă). – Mr. bancu, bancă, megl. bancă. It. banca, fr. banque (sec. XVIII). Var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvîntul mr., din it. (Ruffini 328). Toți der. sînt împrumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s.m. (bancă la jocuri de cărți), din it.; bancher, s.m., din it. banchiero, fr. banquier; banchetă, s.f., din fr. banquette; banchiză, s.f., din fr. banquise; bancnotă, s.f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancrută, s.f., din fr. banqueroute, care la rîndul său provine din it. banca rotta; băncuță, s.f. (monedă de 50 bani; odinioară, în Trans., monedă de 20 creițari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populară într-un diminutiv de la bancă (Hasdeu 3193; Borcea 177).
Sursa: DER
BÁNCĂ1 s.f. Instituție financiară care execută operații de plată și de credit. ♢ Bancă de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de bancă = bancnotă. [< fr. banque, it. banca].
Sursa: DN
BÁNCĂ2 s.f. (La jocul de cărți) Banii puși în joc de cel ce ține jocul. [< germ. Bank].
Sursa: DN
BÁNCĂ3 s.f. Scaun lung, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. [< fr. banc, cf. germ. Bank].
Sursa: DN
BÁNCĂ1 s. f. 1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit. o ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă. 2. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant. (< it. banca, fr. banque)
Sursa: MDN
BÁNCĂ2 s. f. (la jocul de cărți) banii puși în joc de cel ce ține jocul. (< germ. Bank)
Sursa: MDN
BANCĂ3 s. f. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ♢ scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. o a sta în ă sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)
Sursa: MDN
Copyright © 2004-2012 DEX online.
Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note.