CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s.n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ♢ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.
Sursa: DEX '98
CRISTÁL s. cleștar. (Un pahar de ~.)
Sursa: Sinonime
cristál (mineral) s. n., pl. cristále
Sursa: Dicționar ortografic
cristál (obiect de cristal) s. n., pl. cristáluri
Sursa: Dicționar ortografic
CRISTÁL1 ~e n. Corp solid, transparent și incolor, cu fețe plane și cu o formă geometrică de poliedru. ♢ ~-de-stâncă varietate in-coloră, transparentă, de cuarț. /<fr. cristal, lat. cristallus
Sursa: NODEX
CRISTÁL2 ~uri n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, incoloră, folosită în optică și pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallus
Sursa: NODEX
cristál (-le), s.n. – Sticlă specială, transparentă și perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), și mai modern din fr. cristal. – Der. (din fr.) cristalin, s.n.; cristaliza, vb.; cristalizație, s.f.
Sursa: DER
CRISTÁL s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].
Sursa: DN
CRISTÁL1 s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♢ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)
Sursa: MDN
CRISTAL2(O)-/CRISTALI- elem. „cristal”. (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheață, sticlă)
Sursa: MDN
cristal s.n. sg. (tox.) amfetamină.
Sursa: Argou
cristál de stâncă s. n. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic
Copyright © 2004-2012 DEX online.
Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note.