3 definiții pentru onorător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
onorător, ~oare a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~oare / E: onora + -tor] 1-3 (Iuz) Care onorează (1-3).
onorător a. care onorează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
onorător, onorătoare, onorători, onorătoare, adj. (înv.) care onorează.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: onorător
onorător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)